Lacrimile s’au scurs,resentinentele au trecut, dar amintirile au ramas. Tot timpu imi voi aminti clipele frumoase pe care le’am petrecut impreuna, dar cele mai frumoase raman cele din Franta. Nu voi uita niciodata apusurile de soare de pe soseaua dinspre Ameugny, dupa-amiaza din Cormatin, cand ma plimbai in brate pe strazile intortocheate si imi luai mere din pomi in Cluny, cand ma tineai de mana prin Lyon, cum ai dormit pe plaja in Cannes, cum te uitai ca un copil la ciocolata la bolizii din Monaco, cum visai sa ramai in Monte Carlo sau cum pentru cateva nopti imi incalzeai mainile si picioarele reci,iar eu eram singura pentru tine, ea era departe. Niciodata nu voi uita. Poate nu ai fost al meu niciodata si nici nu te voi avea, dar ceea ce am avut eu cu tine in Franta ea nu va avea niciodata si nici alta. Pozele pot sa dispara, noi putem sa nu ne mai vorbim niciodata, dar amintirile nu mi le va lua nimeni niciodata si nu le va inlocui nimic.Totul a trecut, s’a risipit…Acum e liniste.

Am nevoie de tine, am nevoie sa iti aud vocea. Esti ca un drog de care sunt dependenta. Am nevoie sa simt fluturi in stomac, asa cum simteam cand sunai sau cand te vedeam. Vreau sa fi din nou in viata mea. De cand mi’ai dat mesaju de ziua mea ma tot gandesc daca ar fi trebuit sa iti raspund. Anu trecut asa ne’am impacat. Poate asa s’ar fi intamplat si anu asta….sau poate nu. Dar daca asa ar fi fost? Intrebari fara raspuns, idei fara rost si ganduri nespuse. Oare o sa imi dai mesaj pe 19 de ziua mea de nastere? Pe 20 e ziua ta si ziua in care afli daca ai luat licenta sau nu. Mai ti minte ca iti spusese ca iti voi cumpara un molar de cristal de la Galeriile Orizont de pe Magheru? Le’am vazut acum cateva luni in vitrina si pe loc m’am gandit la tine. Vroiam sa iti cumpar ca sa ti’l pui pe birou la cabinet si sa te gandesti la mine cand il vezi. Poate totusi o sa-l cumpar si i’l voi da prietenului tau sa ti’l dea el. Ma gandeam sa sun la tine la facultate si sa intreb cand e festivitate de absolvire.As fi vrut sa vin si sa te vad, domnule doctor. Dar nu cred ca ar trebui, poate vei fi cu altcineva si nu vreau sa fim intr’o situatie stanjenitoare. Sau nu stiu ce am sa fac… sti ca ma razgandesc tot timpu. Asa e firea mea: planific, imi fac o mie de ganduri, imi imaginez ce o sa iti zic, ce o sa imi zici, iar cand vine momentu nu mai tin seama de nimic. Oare ar trebui sa iti dau un mesaj cu link’ul de la blog? Iti placea sa citesti ce scriam, dar uitai tot timpu adresa si imi cereai din cand in cand sa iti arat. Stiu ca ti la mine, in felul tau, dar ti. Chiar daca ma enervez eu cateodata si spun ca nu simti nimic, dar nu e asa. Mi’ai aratat ca ti la mine, cu toate ca in momentu respectiv eu nu imi dadeam seama, dar acum cand ma uit inapoi vad lucru asta. Mi’ai spus candva ca daca e ca noi doi sa fim impreuna vom fi, peste 1 an , peste 2, peste 5 ani sau poate niciodata. Cum o fi sa fie. Dar ce facem daca o sa ne intalnim cand timpu nostru va fi trecut? Ce ne facem atunci? Sigur vei gasi tu o solutie…tu tot timpu sti ce e de facut. Tu esti ala care nu se gandeste la consecinte si face ce crede ca el ca e mai bine…

30.08.2008….fix doi ani mai tarziu,in acelasi loc, la aceasi masa…eu pe acelasi scaun…pe scaunul tau sta altcineva de data asta…Nu stiu cum se face de am ajuns aici, ce intalnire ciudata. E chiar simpatic tipu, ma face sa rad si se uita la mine cand vorbesc, nu in telefon cum faceai tu. Ce ciudat si la el al doilea nume e Alex, la fel ca tine, asa ca ne sarbatorim amandoi la un suc. Radem, raspundem la telefoane de “la multi ani” si totu e ok. New message, la dracu imi pare cunoscut numaru asta de zapp si in plus esti singura persoana pe care o cunosc care are zapp, e mesaj de la tine : “La multi ani si tot ce iti doresti”. Arunc telefonu pe masa si ma abtin sa nu bufnesc in plans. Saracu mister dj a ramas uimit : Ce ai patit?Telefonu sa sti ca nu are nicio vina….incerc sa trec repede peste subiect si sa ma concentrez la conversatie…Nu prea reusesc. Toata ziua nu m’am gandit decat la ceea ce imi spuneai : orice ce s’ar intampla tot timpu iti voi spune la multi ani. Vroiam sa vad daca si acum imi vei trimite mesaj…acum ca am primit mesaju nu stiu cum sa ma simt… A trecut mai mult de o luna de cand mi’ai spus ca nu ma mai vrei in viata, ai hotarat tu ca asa e cel mai bine pentru mine. Acum 2 saptamani te’am sunat, stiu sunt masochista si am vrut sa aud iti aud vocea, sa aud motivele pentru care nu ma mai vrei in viata ta. Stiu ca nu am fost singura, facea parte dint’o lista lunga, dar ma multumeam doar sa fi acolo, sa stiu ca pot sa te vad, sa ma bucur de putinele momente in care te vedeam. Acum nu mai am nimic…mi’ai spus ca nu e bine pentru mine : “ce vrei peste cativa ani sa fi tot asa, sa stai sa plangi noaptea in casa si eu sa ies sa agat pizde in oras???”….in momentu ala am inceput sa plang si mai rau, nu te mai auzeam….nu stiu ce ai spus…te auzeam pe tine si pe fundal rasu pitzipoancei care ajunsese in garsoniera prietenului in seara aia…ti’am zis sa te duci sa o futi pe domnisoara care rade si am inchis…am stat ore in sir in miez de noapte in fund pe balcon…lacrimile mele erau la fel de reci si inima mea neagra cum era gresia pe care stateam…am fumat mult si am plans…M’am ridicat de pe balcon cand rasarea soarele…Am zis ca aia a fost ultima seara in care am plans pentru tine, ultima oara cand te’am sunat…Chiar de ma vei vrea in viata ta mai tarziu nu cred ca ma vei avea decat daca imi vei plati in stele lacrimile mele care au curs 2 ani pentru tine…Adu-ti aminte ca roata se intoarce si what goes around, comes around…Va veni o vreme in care vei simti si tu ce am simtit eu… Am invatat un singur lucru din relatia noastra : niciodata nu merita sa plangi pentru cineva care nu te face sa razi. Asta ai fost tu…niciodata nu ma faceai sa rad, ci doar sa plang. Imi va fi greu sa te uit, chiar daca te caut prin oras si merg in locuri in care as putea sa te gasesc,nu te mai vreau. Esti un om care nu meriti iubire…esti sadic, iti place sa vezi cum sufera cineva.Vei ramane tot timpu in inima mea, cu tine am avut parte de cele mai frumoase 2 saptamani din viata mea, urmate de 2 ani de cosmar. Aveam atata iubire si atata fericire de care tu ti’ai batut joc. De acum incolo voi tine minte de un sfat primit demult de la cineva : sa fi tot timpu cu cineva care te iubeste mai mult decat il vei iubi tu pe el, asa vei fi fericita, niciodata sa nu iubesti prea mult, tu sa fi cea iubita, asta e tot ce conteaza. Chiar daca pot sa rad nu sunt fericita, e doar o imagine pe care o las…sufletul meu a ramas undeva calcat in picioare de tine…

Tot ce mai impartim acum sunt niste clipe rare in masina ta cea veche si conversatii online noaptea tarziu. Peste 3 ore jumatate trebuie sa fiu treaza, iar eu nu pot dormi…am emotii din cauza examenului. Prin minte imi alearga felix si otilia, stefan si ela, leoaica tanara iubirea… Ahhh te-ai strecurat si tu!!! In toamna eu voi merge la facultate, iar tu iti vei da licenta: vei fi doctor. Domnule doctor cred ca voi avea nevoie de tratamente dese!

Carti, teancuri de carti, foi, hartiute si biletele….o pereche de ochelari de soare, o farfurie cu cateva cirese ramase, o folie de pastile pentru stomac, o revista, pixuri colorate…………cata dezordine. Toate lucrurile astea stau asa in jurul meu si nu am chef de nimic. Ar trebui sa invat, mai sunt 8 zile pana incep examenele….n’am chef! De fiecare data cand deschid o carte incep sa casc, funny sau si mai rau : imi vi tu in minte. Seara trecuta ai fost in visul meu toata noaptea. Se facea ca ii furasei lu taicatu de pe cart 1000 de RON ca sa iti platesti examenele si te’a dat afara din casa. Vroiai sa vi sa stai la mine, da nu aveam niciunu curaju sa intram in casa. Asa ca am plecat…am mers intr’un parc si ne’am dat toata noaptea intr’un montagne-russe. Ma tineai strans in brate sa nu cad, se invartea mult prea repede masinaria aia ciudata, iar in jurul nostru era doar o ploaie de luminte. Ne’a prins rasaritu asa unul langa altul, iar tu inca miroseai a parfum. Ce vis ciudat, mai ales ca tie nu iti plac jucariile astea. Mai ti minte cand eram in Lyon si nu ai vrut sa te dai cu mine in caruselul din centru?!?Ai spus ca numai copiii fac asta, uitand ca eu eram un copil…

Ce s’a intamplat cu noi?Nu ne’a mai ramas nimic?Am pierdut cumva totul?Nu mai avem ce sa ne spunem? S’a intamplat ceva la mare, caci de cand te’ai intors noi nu mai avem ce sa ne spunem, nu mai vorbim. Te’am sunat sa vorbim: -Buna, ce faci?…-Bine sunt la X…-Ok, te las atunci, vorbim altadata…-Nu ma deranjezi…………..si nu a mai urmat nimic, discutia noastra s’a oprit, nu stiam ce sa zic la telefon, parca nu mai era nimic, totu se sfarsise, ciudat e ca si tu taceai.Dupa cateva secunde s’a auzit : – Bine hai ca mai vorbim, pa pa….Nu am putut sa zic decat “ok, pa…” Am ramas cu telefonu in mana, gandindu’ma ca noi nu mai avem ce sa ne spunem…De ce? E o liniste care apasa, doare si va ucide,va ucide orice bruma de speranta care se mai afla intre noi…Nu va mai exista nimic, incet, dar sigur, ne indepartam sau cel putin impresia asta mi’o creeaza atitudinea noastra…

Fusta neagra tip creion, bluza roz si bolerou galben, pantofi negrii si accesorii albe…ah am uitat de parfum.Ies din baie, iau telefoanele de pe pat si le arunc in geanta,nu inainte de a verifica daca am vreun semn de la tine-nimic. Cobor scarile si in timp ce traversez curtea imi pun ochelarii de soare, deschid poarta si dupa colt apare taxiu. Nici nu am iesit de pe strada si deja machiajul impecabil e distrus- lacrimi se scurg pe sub ochelarii de soare. In minte alearga cuvinte, fraze pe care mi le’ai scris aseara.Spuneai ca esti deprimat, oare din cauza aia ai spus lucrurile alea sau chiar le simti?Pentru cateva momente am simtit ca esti mai mult decat tipul rece si nepasator care se uita pierdut la mine cand ii spuneam ca il iubesc. Printre doua cuvinte calde si trei fraze de regret aruncam amandoi cuvinte care ne fac sa radem, parca jucam x si 0. Mi’ai spus pentru prima data ca m-am maturizat si crezi ca peste 2-3 ani ai sa ma vezi ca pe o femeie. Cred ca s-a dat peste cap tot universu, cred ca stelele au luat’o razna, iar planetele au innebunit.  Taximetristu se uita la mine in oglinda retrovizoare, oare imi vede lacrimile? Si ce daca! Amandoi ducem doru acelei veri,in care spui tu mi’ai furat copilaria. Eram noi doi, eu un copil prea mic si tu un barbat prea experimentat, care cu cateva cuvinte frumoase m-a facut sa il iubesc…pe 17 august se implinesc 2 ani.

Mai ti minte cand te’am lasat vara trecuta singur la masa, la terasa in Herastrau? M’ai enervat si am plecat. Ti’am scos lucruile de la mine din geanta,ti’am aruncat banii pe masa si am plecat in timp ce tu tipai ca arunci cu ceasca de espresso dupa mine. Ai strigat ca daca plec sa nu ma mai intorc. Nici nu m-am uitat inapoi, insa stiam ca fierbi de nervi. A doua zi ai facut scandal, dar ti’a trecut. In decembrie la cafenea ti’am zis ca nu vreau sa ma mai cauti niciodata, am plecat amandoi, tu cu masina ta eu cu un taxi. M-am urcat in taxi si m-ai sunat sa ma intrebi cum se numeste melodia care era la radio. Ce text prost ti-ai ales ca sa imi dai de inteles ca nu m-ai luat in serios. Nici nu trebuie. Eu o sa plec tot timpu si tu ai sa suni sau eu am sa sun. Asa facem noi, ne certam si dupa aia ne impacam. Eu iti zic ca nu vreau sa te mai vad niciodata si tu imi zici ca sunt imatura, eu iti spun ca esti nesimtit si tu imi spui ca sunt stresanta.

Am ajuns, cobor din taxiu si intru in magazinu de unde imi luam dulciuri in clasa intai. Iau ciocolata si inghetata pentru alea mici si intru in scara blocului. Urc pe scari pana la etaju trei, nu iau liftu ca sa aiba timp lacrimile sa se usuce pe obraz. Intru in apartament si ma izbeste fericirea din casa: rasete si tipite de fetite care alearga ca sa ajunga la mine. Sar de gatu meu amandoua: o pup pe cea mare si o iau in brate pe aia mica, ce frumoase sunt…

Toata viata asta a noastra e o calatorie…despre care nu stim nimic.E un ghid undeva care ne indruma, ne opreste in unele locuri, insa nu ne spune cand se va termina,cum si unde…ne va face o surpriza! De cand te nasti,de cand incepi calatoria, sunt cateva persoane cu tine…pe parcurs in tren se mai urca ici colo cate cineva. Unii raman pentru toata calatoria cu tine, altii coboara pe motiv ca nu le place sau ca au vazut ce aveau de vazut…insa ce te faci atunci cand intalnesti un calator care merge 2-3 statii cu tine, se da jos, peste o bucata de drum se urca iar sau il vrei tu pe calator si faci o statie in gara lui si il iei cu tine?

Azi am trecut chiar pe acolo, unde noi doi am inceput o calatorie…In fata bisericii vechi masinile sunt blocate si e cald, atunci era o dimineata de vara rece,insa tu imi pareai mai urat si mai antipatic decat vremea de afara.Intr-o calatorie oamenii se descopera pe ei insisi, iar eu am descoperit ca pot sa fiu fericita doar cu tine…dar tu nu,caci dupa cateva statii ai coborat. De atunci urci si cobori in mod frecvent…uneori chiar eu opresc ca tu sa te urci, cu toate ca nu platesti bilet. Poate ai sa iti cumperi bilet intr’o zi si ai sa ramai cu mine in tren…in trenu vietii.

-alo,da?…-buna,sunt eu… la celalalt capat al firului e pauza si liniste…o liniste care se rasfrangea pe toata strada ingusta din centru…dupa cateva secunde se aude : -spune ce s’a intamplat?…-nimic vroiam sa vad ce mai faci, pot sa vin pana la tine?…-acum nu, te sunt eu peste cateva minute,ok?papa te pup…

Nu trebuia sa sun, sigur nu o sa ma sune inapoi…ganduri ce alearga prin minte in timp lacrimi se scurg pe obraz…Ma scoate din ganduri frana brusca a taximetristului si soneria telefonului…nu e el…e ea care vrea sa vada ce fac si sa ma anunte ca pleaca din tara maine si ca ne vedem poimaine…Taxiul alearga pe strazile goale si ajunge in cateva minute in fata portii…Intru in camera, in timp ce geanta cade pe parchetu rece si gol telefonu suna…nu cunosc numarul…-Alo,da?…-Zi ce s’a intamplat,ce vroiai?…-Nimic, vroiam sa vad ce mai faci, vroiam sa te vad…-Ce sa fac, nimic, plictiseala puternica, ma duc sa dorm la x, ca nu e acasa, poti sa vi la el ca e mai aproape de tine…-Abia am ajuns acasa…-Aaaa, ok atunci, altceva ce mai zici?…-Nimic, poti sa vi pana aici?…-Mhhhh…da bine hai ca vin…-Daca nu poti lasa…-Am zis ca vin, te sun cand ajung…-Ok!

In timp ce masina se apropie de mine incep sa regret ca am sunat…Parca ne’am fi vazut ieri, parca ieri am fi vorbit…insa nu am mai vorbit de 1 luna si 3 saptamani…Fir’ar ce repede trece timpu!!! Il ascult,vorbim lucruri banale…mondenitati d’ale zilei…insa gandul meu nu e in masina e undeva departe…Nu stiu cum,dar ma trezesc ca ajungem in garsoniera mica de la etajul 5 al unui bloc comunist…Vorbim ca doi prieteni buni pentru care intalnirea e cat se poate de normala…Se uita la mine si incerc sa ma abtin…Nu plange Alexandra, ai uitat cat il enerveaza chestia asta?De altfel nici nu ai vreun motiv…Oare nu am niciun motiv?Oare faptu ca mi’am incalcat promisiunea facuta mie de a nu il mai cauta nu e un motiv sa plang? Oare faptu ca il iubesc mai mult decat isi poate inchipui iar el nu simte nimic, e de piatra, nu e un motiv sa plang?…-M’am gandit la tine acum 2 zile, eram sigur ca o sa ma suni…ce oja urata ai, nu conteaza ca se poarta… Si asa a reusit din nou sa arunce o propozitie cu greutate in mijlocul unei fraze simple… E trecut de miezu noptii, plecam…ma duce acasa…

Asta a fost intalnirea noastra dupa atata timp, discutii simple,banale…Intr’o zi o sa regret faptu ca l’am cautat din nou si inca o pagina din istoria noastra s’a scris…ar fi trebuit ca acolo sa fie sfarsitul povestii…Oare cum si cand se va termina?Sau se va termina vreodata?!?

We will live and see…

Sti mai m-ai adus o data aici…cand?…cand ne’am intalnit prima oara,acum un an de Sf. Alexandru, eram la aceeasi masa…

Acelasi loc,aceasi masa,aceleasi persoane…Eu mai matura un pic, iubindu-te mai mult., iar tu acelasi. E ciudat cum cineva de sus de acolo invarte lucrurile in asa fel incat sa ajungem in locul ala. Credeam ca te’am uitat, ca lacrimile au spalat iubirea din sufletu meu de copil,insa tu inca ma mai faci sa tremur,iar prezenta ta inca ma mai face sa imi doresc sa fiu in bratele tale. Nu sunt suparata pe tine,sunt suparata pe mine fiind ca te iubesc prea mult. Intr’o zi o sa iti dai seama ca te iubesc si nu sunt inchipuiri sau minciuni toate lucruile pe care ti le zic… As vrea sa dau timpu inapoi si sa nu te mai fi cunoscut, insa daca nu te’as fi cunoscut nu as mai fi trait perioada aia frumoasa…

Te iubesc, fraiere….