mi se facuse dor…

04Apr08

-alo,da?…-buna,sunt eu… la celalalt capat al firului e pauza si liniste…o liniste care se rasfrangea pe toata strada ingusta din centru…dupa cateva secunde se aude : -spune ce s’a intamplat?…-nimic vroiam sa vad ce mai faci, pot sa vin pana la tine?…-acum nu, te sunt eu peste cateva minute,ok?papa te pup…

Nu trebuia sa sun, sigur nu o sa ma sune inapoi…ganduri ce alearga prin minte in timp lacrimi se scurg pe obraz…Ma scoate din ganduri frana brusca a taximetristului si soneria telefonului…nu e el…e ea care vrea sa vada ce fac si sa ma anunte ca pleaca din tara maine si ca ne vedem poimaine…Taxiul alearga pe strazile goale si ajunge in cateva minute in fata portii…Intru in camera, in timp ce geanta cade pe parchetu rece si gol telefonu suna…nu cunosc numarul…-Alo,da?…-Zi ce s’a intamplat,ce vroiai?…-Nimic, vroiam sa vad ce mai faci, vroiam sa te vad…-Ce sa fac, nimic, plictiseala puternica, ma duc sa dorm la x, ca nu e acasa, poti sa vi la el ca e mai aproape de tine…-Abia am ajuns acasa…-Aaaa, ok atunci, altceva ce mai zici?…-Nimic, poti sa vi pana aici?…-Mhhhh…da bine hai ca vin…-Daca nu poti lasa…-Am zis ca vin, te sun cand ajung…-Ok!

In timp ce masina se apropie de mine incep sa regret ca am sunat…Parca ne’am fi vazut ieri, parca ieri am fi vorbit…insa nu am mai vorbit de 1 luna si 3 saptamani…Fir’ar ce repede trece timpu!!! Il ascult,vorbim lucruri banale…mondenitati d’ale zilei…insa gandul meu nu e in masina e undeva departe…Nu stiu cum,dar ma trezesc ca ajungem in garsoniera mica de la etajul 5 al unui bloc comunist…Vorbim ca doi prieteni buni pentru care intalnirea e cat se poate de normala…Se uita la mine si incerc sa ma abtin…Nu plange Alexandra, ai uitat cat il enerveaza chestia asta?De altfel nici nu ai vreun motiv…Oare nu am niciun motiv?Oare faptu ca mi’am incalcat promisiunea facuta mie de a nu il mai cauta nu e un motiv sa plang? Oare faptu ca il iubesc mai mult decat isi poate inchipui iar el nu simte nimic, e de piatra, nu e un motiv sa plang?…-M’am gandit la tine acum 2 zile, eram sigur ca o sa ma suni…ce oja urata ai, nu conteaza ca se poarta… Si asa a reusit din nou sa arunce o propozitie cu greutate in mijlocul unei fraze simple… E trecut de miezu noptii, plecam…ma duce acasa…

Asta a fost intalnirea noastra dupa atata timp, discutii simple,banale…Intr’o zi o sa regret faptu ca l’am cautat din nou si inca o pagina din istoria noastra s’a scris…ar fi trebuit ca acolo sa fie sfarsitul povestii…Oare cum si cand se va termina?Sau se va termina vreodata?!?

We will live and see…

Filed under: feelings   |  3 Comments