Addicted…
Sunt dependenta.De ceva mai puternic decat un drog.Sunt dependenta de tine.Singurul care ma poate face sa zambesc cu adevarat.Rar.Dar merita.Toate lacrimile si noptile nedormite, toate minciunile tale merita pentru o clipa de fericire. Stiu ca gresesc.Si ma incapatenez.Ma incapatanez sa sufar.Sti ca orice ar fi voi fi tot timpu aici.Orice mi’ai spune,oricat m’ai rani.Toate cuvintele dure din lume nu vor sterge sentinmentele mele pentru tine. Tu ma faci sa fiu o alta persoana.Prezenta ta,vocea ta…trezesc in mine stari de care nu stiam ca exista. Cum se poate ca cineva sa planga de fericire,iar cu cateva ore in urma plangea de durere pentru aceeasi persoana? Cum poate cineva sa suporte atata durere,atatea minciuni,atatea dezamagiri? Tu imi dai o palma si eu intorc obrazu celalalt,ma dai afara pe usa si eu intru pe geam.
Chiar daca nu citesti sti deja toate lucrurile astea,iar asta ma face slaba si vulnerabila. Dar nu conteaza…
Filed under: Neclasificat | 2 Comments
caută
-
Momentan, răsfoieşti arhivele weblogurilor Just me-flaws and all-.
Simt la fel ca tine… Toti zic ca o sa treaca, timpul vindeca, o sa fie bine………pe draq! Nu e deloc mai bine. E mai rau, mai dureros, mai rece. Am incercat cu altii(cred ca ai facut la fel) si nu am reusit decat sa il regret mai mult, sa ma indragostesc mai mult de amintirea a ceea ce a fost. Nu-mi vine sa cred cum m-am schimbat cum am renuntat la planurile vechi cum El a devenit asa important. In ciuda a tot nu ma pot opri sa sper. E o prostie…stiu.
Simt la fel ca tine… Toti zic ca o sa treaca, timpul vindeca, o sa fie bine………pe draq! Nu e deloc mai bine. E mai rau, mai dureros, mai rece. Am incercat cu altii(cred ca ai facut la fel) si nu am reusit decat sa il regret mai mult, sa ma indragostesc mai mult de amintirea a ceea ce a fost. Nu-mi vine sa cred cum m-am schimbat cum am renuntat la planurile vechi cum El a devenit asa important. In ciuda a tot nu ma pot opri sa sper. E o prostie…stiu.